Emiliana Torrini

Avand un blog doar de dragul de a scrie in el, este bine ca nu rade nimeni de tine [pentru ca, sa zicem, nu te-ai descurcat cum ai crezut cu linkurile alea (acest aspect va necesita o cercetare mai amanuntita de la niste specialisti in domeniu)] si pentru ca poti scrie orice, de oricate ori pe zi.

Momentan simt nevoia sa fac cunostinta cu acest site. Parca e urat sa sari de la primul post in bratele blogului tau. Va sti ca esti disperata. M-am gandit o vreme sa incerc sa scriu cu diacritice, dar nici in acea zona nu am excelat si nici cu rabdarile nu mai stau asa bine. Mi-am dat seama ca sunt multe chestii pe care nu stiu sa le fac si unele din ele pe care nici nu vreau sa le fac. Asta incepe sa devina o conversatie pe care as avea-o deja la un suc, apropo. Ador gandul de a tine porcaria asta de blog ani si ani de zile si intr-o buna zi sa uimesc pe toata lumea din jurul meu cu aceasta latura ascunsa a mea. Dar stiu ca voi ceda la un moment dat si va trebui sa zic. Iuliei, Soniei, lui Vlad, acei oameni dragi care pot fi obiectivi, dar o fac intr-un fel complet subiectiv care nu te deranjeaza niciodata.

Pe langa toate lucrurile pe care nu stiu sa le fac, sunt poate si mai multe lucruri sau fiinte care ma enerveaza sau imi dau o catusi de mica stare de iritare. Imi plac listele, imi dau senzatia ca sunt mult mai organizata decat sunt de fapt. Probabil si aici voi face multe, desi ar fi pentru prima data cand ele vor fi negru pe alb. Sau gri pe alb, din cate am remarcat. Deocamdata, le fac in cap, cat sunt in masina. Foarte urat sa plangi la volan. Nici nu plangi bine, ca te mai intrerupe cate un prost sau cate un pieton si nici nu conduci bine, ca esti prinsa cu ale tale. Ieri mi s-a intamplat, asa, brusc. Acum nu privesc aceasta experienta dramatic, ci intr-un mod curios. Daca as putea, as pune acel moment sub lupa si l-as observa. Ma fascinez singura uneori.

Singura lista pe care am facut-o cat de cat stiind ca fac o lista in adevaratul sens al cuvantului a fost aceea cu mancarurile care nu imi plac. O voi face din nou aici pentru o mai buna vizualizare. Dar mai incolo, poate cand mai iesim in oras si mancam ceva. Acum suntem inca la primul suc.

Oricat s-ar lauda multi, pana acum nu am intalnit persoana care sa stranga mai multe amintiri decat mine si care sa se blocheze atat in ele, cum imi iese mie de fiecare data. Biletele de autobuz sau servetelele de la anumite terase sunt mici copii. Ma supar pe mama cand imi spune ca ar trebui sa le mai arunc, sa nu mai pastrez bucati de ceara topita sau aschii de lemn, dar pe cuvant, daca nu are dreptate. Am si un buchet de lalele primit cu luni si luni in urma si lalelele nu se usuca la fel de frumos ca trandafirii, de exemplu. Dar l-am pastrat.

In general, nu imi plac oamenii care se caracterizeaza in mod direct. Cum am facut-o eu deja. Asta ar intra la lista cu lucruri care ma irita. Dar mi-am permis, pentru ca faceam cunostinta. Oamenii sunt fiinte slabe, in general, cedeaza repede.