Janis Joplin

Ma gandeam acum 5 minute urcand in pas saltat scarile ce mare minune este corpul la tinerete. Chiar este un instrument pe care nu consider ca il constientizam decat atunci cand ne doare ceva si atunci il injuram si ii aruncam vorbe de ocara. Nu e corect.

Am primit de ziua mea un mic decalog, pe care m-am gandit sa il scriu aici intrucat este deosebit de probabil sa ratacesc felicitarea.

"
1. Sa te gandesti la toate lucrurile pe care crezi ca nu le vei face niciodata si sa faci lucruri care nici prin gand nu ti-au trecut.
2. Sa faci cat mai multe lucruri care sa te faca sa te privesti cu incredere.
3. Sa simti fiorul unei evadari aproape ratate.
4. Sa te bucuri la maximum de dragostea oferita de altii.
5. Sa dansezi desculta in ploaie in mijlocul orasului.
6. Sa te poti bucura singura de momentele in care te simti extraordinar.
7. Sa te uiti cu incredere la drumul ce urmeaza si zambind la cel deja parcurs.
8. Sa iti impingi mereu abilitatile mai sus, never quit going the extra mile.
9. Sa nu uiti niciodata copilul din tine.
10. Sa iubesti fara regrete, sa ramai pozitiva si sa nu-ti tradezi niciodata acel sentiment bun din stomac.
"

Iar m-am emotionat un pic, intrucat mi-ar parea rau sa nu le pot urma. E cam ca maioneza, de exemplu, pe care o faci greu cu oua si ulei si sare si lamaie si alte alea si desi totul pare potrivit, in secunda doi ingredientele cumva se separa si maioneza se taie.

Am cumparat acum 2 saptamani de la domnul din 35 un loz in plic pe care nu l-am deschis inca si nu il voi deschide curand. Nu vreau sa stiu daca am castigat sau nu, pana nu stiu exact ce vreau sa castig.

Momentul meu preferat din orice zi este acela cand ma culc si acest aspect ma ingrijoreaza.

Ca sa incep totusi prin legea 6, astazi venind spre casa pe DN1 apunea soarele in stanga mea, mi-am coborat geamul si am dat Whole lotta love la un sonor ridicat. Frumos, ma, frumos. Dar sunt si voi ramane impotriva homosexualilor.

Dire Straits

Nu sunt şi nu am fost niciodată o romantică incurabilă. Nu îmi plac trandafirii şi ciocolata îmi place doar să o mănânc, nu să o primesc. Nu cred în dragostea la prima vedere şi nici nu cred în suflete pereche. Suflete predestinate dinaintea vieţii însăşi să ajungă împreună. Nu cred că trebuie să căutăm acea persoană până o găsim şi nu cred că dacă nu o găsim sau dacă o pierdem, drumul nostru ia sfârşit. În schimb, cred în acea unică dragoste care te schimbă, care te bântuie, acea dragoste pe care o vezi peste tot si pe care toţi o avem în noi. Dragostea pentru care, indiferent de vârstă sau de motivul care v-a unit, ai face orice şi pentru care mereu păstrezi o cameră a inimii tale. Spre deosebire de mitul sufletului pereche, ea nu vine întotdeauna la momentul sau locul potrivit, nu este mereu împărtăşită sau declarată. Cred ca toţi avem pe cineva anume la care ne referim cu mai multă iubire sau mai mult dor decât la oricine altcineva. Acea dragoste pe care o găseşti în fiecare melodie sau loc, acea dragoste care te înspăimântă la gândul că o poţi întâlni la un moment dat, indiferent cât timp a trecut, acea dragoste pentru care ai trece peste orice şi pentru care ai renunţa la oricine, la orice praf de raţiune. Chit că a fost iubirea vieţii tale, chit ca a fost relaţia ta din liceu, chit că vă despart ţări şi valori, chit că a fost acel sentiment care nu s-a împlinit niciodată. Toţi avem o persoană pe care o căutăm în oricine vedem, dar pe care nu reuşim să o vedem decât în ea. Poate fi persoana de lângă tine pe care ţi-o păstrezi cu sfinţenie lângă tine, să te trezeşti dimineţile lângă ea sau poate fi persoana pe care ai ajuns să o simţi cel mai departe şi care a rămas o rană deschisă. De-aia şi cred că este unică, pentru că te consumă ca o flacără: complet şi nu îţi rămâne oxigenul necesar să mai arzi.

Mă simt ca şi cum mă joc şotron şi nu reuşesc să arunc pietricica în căsuţă şi jocul devine uşor inutil. Mi-ar plăcea să fiu bună la şotron şi să îmi facă plăcere.